Suferinta din dragoste, amarui-parfumata, naste ode iubirii! Departarea, absenta fiintei iubite, rascolesc un suflet chinuit de iubire si, atunci, cuvintele vin de la sine, rostogolite, ranite sau surazande, unele dupa altele, intr-o splendida confesiune…
Felicitarile mele! M-au emotionat creatile tale, si m-au dus cu gandul in adolescenta mea, cand mai existau cenaclurile literare…
Bafta multa pe toate planurile!
Comentariu�Comentarii de Elena — ianuarie 31, 2008 @ 4:02 pm
esti cea mai tare verisoara tine-o tot asa.te pupa mihaela
Comentariu�Comentarii de mihaela — ianuarie 24, 2008 @ 6:52 pm
poezia asta are valente in realitate…..ce e mai tragic , ca un singur telefon te face sa-l ierti mai tot timpul
Comentariu�Comentarii de anda — ianuarie 27, 2008 @ 6:39 pm
F FRUMOS dar sper sa te inspire si ganduri bune si optimiste la un moment dat.
Comentariu�Comentarii de Vara — ianuarie 28, 2008 @ 7:49 pm
multumesc.si eu vreau sa am ganduri mai bune si ma straduiesc sa fac rost de ele:)). chiar le caut.dar nu vezi ca nu le gasesc??
Comentariu�Comentarii de daniela barbu — ianuarie 30, 2008 @ 5:08 pm
Suferinta din dragoste, amarui-parfumata, naste ode iubirii! Departarea, absenta fiintei iubite, rascolesc un suflet chinuit de iubire si, atunci, cuvintele vin de la sine, rostogolite, ranite sau surazande, unele dupa altele, intr-o splendida confesiune…
Felicitarile mele! M-au emotionat creatile tale, si m-au dus cu gandul in adolescenta mea, cand mai existau cenaclurile literare…
Bafta multa pe toate planurile!
Comentariu�Comentarii de Elena — ianuarie 31, 2008 @ 4:02 pm